Proiectul educaţional „Luna bibliotecii şcolare” s – a desfăşurat pe parcursul lunii octombrie şi a avut ca scop formarea deprinderilor de a citi, de a povesti, de a interpreta corespunzător un fragment în proză sau în versuri; formarea de abilităţi de viaţă, de comunicare, cooperare şi interacţiuneşi bibliotecăşi justificarea existenţei bibliotecii în viaţa preşcolarilor şi elevilor.
În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea personalităţii fiecărui om.
Ca bibliotecar m-am confruntat de-a lungul anilor cu lipsa de interes a elevilor nostri pentru lectură. Cu părere de rău am realizat că sunt din ce în ce mai solid argumentate afirmaţiile de genul “tinerii de azi nu mai citesc nimic”, atâta timp cât mulţi dintre adolescenţi alocă cea mai mare parte a timpului liber jocurilor pe calculator, muzicii, site-urilor de socializare,etc.
Fără a afirma că aceste preocupări sunt inutile, consider că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a citi. De regulă, o mare parte dintre elevi citesc din “constrângerea” notei din catalog. Astfel, de multe ori lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat afectaţi de lectură. Prin urmare, este absolut necesar să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit.
Aşadar, consider că este de datoria şcolii şi cu atât mai mult a cadrelor didactice, bibliotecarului şi chiar a părinţilor de a găsi strategia adecvată şi puntea de comunicare prin care să cultive la elevi plăcerea de a citi. Acesta este şi scopul prezentului demers didactic.
La acest proiect au participat preşcolarii de la Grădiniţa cu program prelungit „Veronica Filip” şi Grădiniţa cu program normal nr. 13, Piatra – Neamţ, alături de elevii claselor primare şi gimnaziale, sub coordonarea cadrelor didactice. În cadrul activităţii au fost invitaţi: doamna bibliotecar Ana Macovei – reprezentant CCD Neamţ, domnul prof. Adrian Romila, scriitor, domnul Viorel Nicolau editor şi colectionar şi blogăriţa-elevă de la Şcoala nr. 2, Piatra – Neamţ.
Proiectul s-a bucurat de un real succes, preşcolarii şi elevii au participat cu plăcere la activităţile programate. Alături, redăm eseul elevei Rizescu susţinut la activitatea de dezbatere „De ce să citim?”.
De ce Îmi place să citesc?
Cărţile… O invenţie veche, dar foarte frumoasă şi plină de minuni. O grămadă de oameni şi-au pus această întrebare şi mulţi alţii o vor face de acum înainte. O pagină care, când suntem mici, pare numai o coală albă plină de hieroglive alandala. Dar când creştem, acele hieroglife încep să prindă contur în mintea noastră, iar cartea devine o prietenă de încredere care te prinde în braţele poveştilor şi nu te mai lasă până nu ajungi la sfârşitul istorisirilor. Odată prins în braţele acestor magiciene, este greu să mai alungi vraja care te-a cuprins şi care te ademeneşte să deschizi coperţile reci dar pline de culoare şi de viaţă.
Te-ai întrebat vreodată de ce nişte simple obiecte sunt atât de diferite şi speciale, chiar dacă par fără valoare în lume? Dacă da, răspunsul este simplu – oamenii care şi-au dedicat mare parte din viaţă, poate chiar toată viaţa, aşternerii pe hârtie a cuvintelor. Atâtea ore în care gândul zboară pentru a atinge exprimarea liberă şi frumoasă, fără a mai ascunde gânduri şi sentimente. Până la urmă, oricât ar fi de bun telefonul, tot hârtia şi stiloul sunt cele care nu te vor trăda niciodată şi care te vor aştepta mereu să le mai spui câte ceva.
Destulă teorie fără sfârşit despre magia cărţilor, deoarece aş putea scrie o sută de pagini despre asta şi tot nu aş acoperi ce poate fi spus despre importanţa cărţilor!
Pentru mine, cartea care a conturat, ca nicio alta, personalitatea şi pasiunea mea pentru lectură, a fost “Dragoni pe cerul Londrei” scrisă de Arabella McIntyre-Brown. Deşi scriitoarea nu este foarte cunoscută, modul ei de a povesti nişte întâmplări m-a uimit. Într-adevăr, în prima fază povestea pare mai degrabă una de adormit copiii. În privinţa personajelor, chiar este o poveste destul de copilăroasă dar, când ajungi la adevărata poveste, învăţăturile acesteia sunt mult peste aşteptări. Chiar dacă protagoniştii sunt un dragon chinez şi un şoarece englez care lupta împotriva altor dragoni englezi, lecţiile de prietenie şi loialitate în care probabil se poate regăsi oricine, sunt vizibile în poveste şi te atrag.
În această carte este vorba despre un dragon numit Xialong care călătoreşte prin toată lumea până ajunge să se stabilească în Turnul Londrei, ridicat de curând de William Cuceritorul. Numai că dragonii britanici nici nu vor să audă de un străin pe teritoriul lor şi, de-a lungul secolelor, fac tot ce pot să îl alunge. Cu atâţia duşmani, dragonul are nevoie de un ajutor şi un prieten. Spre norocul lui, face cunoştinţă cu un şoricel care o să-l susţină mereu, încredinţând misiunea urmaşilor, până la George al 388-lea.
În concluzie, cititul este un stil de viaţă, unul special şi minunat.
Rizescu Arina, clasa a VI-a A
Cartea
Cartea-i bucuria noastră,
Are multă-nvăţătură,
Ea a strâns toată lumina,
N-a uitat o picătură.
Poartă-n paginile-i scumpe
Toată-nţelepciunea lumii,
Are scris în ea din vremuri
Tot ce ne-au lăsat străbunii.
Tu, copilule, iubeşte-o
Şi în viaţă nu uita
Că, fiind lumina ţării,
Cartea-i şi lumina ta!
Ciudin Izabela, Gabur Serena,
clasa a VI-a B
Lasă un răspuns